Utilizarea inteligenței artificiale în medicină nu este un sistem IT auxiliar, ci un mecanism complex care implică, după caz, examinări preventive, diagnostic și terapii individualizate, dezvoltarea de noi medicamente și autonomizarea unor dispozitive robotizate.
Din perspectiva siguranței și eficienței toate aceste dimensiuni ale inteligenței artificiale determină riscuri juridice asociate cu integrarea tehnologiei de inteligență artificială în domeniul asistenței medicale. Lipsa unui cadru legislativ adecvat și un anumit conservatorism de la nivelul jurisprudenței generează dificultăți suplimentare în asimilarea sistemelor de inteligență artificială în procesul decizional medical.
Orice tehnologie complexă implică erori și consecințe imprevizibile, dar și un mecanism legal de repartizare a răspunderii între producător și furnizorul de servicii medicale. Asumarea unor principii și reguli generale trebuie să fie centrată pe respectarea voinței și independenței umane, pe excluderea oricăror forme de discriminare, dar și pe utilizarea sistemelor de inteligență artificială în mod legal și responsabil, astfel încât să fie exclusă într-un mod rezonabil un prejudiciu grav.
În felul acesta se depășește stadiul medicinei defensive, prin deschiderea către dezvoltarea și asumarea de tratamente personalizate și proactive inclusiv prin folosirea inteligenței artificiale în realizarea controalelor, detectarea patologiilor și folosirea asistenților virtuali.
