Dintre incidentele ce pot surveni în cursul tratamentului endodontic, fractura instrumentarului reprezintă o situație a cărei incidență, etiologie, prevenire și respectiv posibilități de rezolvare fac obiectul unor abordări frecvente în literatura și clinica endodontică.
Acest eveniment nedorit determină cu certitudine complicarea abordării terapeutice. În absența sesizării producerii sale, a nereușitei sau imposibilității de rezolvare a situației apărute, fragmentul fracturat la nivelul sistemului endodontic poate favoriza sau chiar determina un eșec al tratamentului endodontic, prin existența unui segment al canalului radicular – situat apical de obstacol – lipsit atât de o instrumentare corectă, cât și de prezența obturației de canal. Indiferent de localizare, soluția ideală o constituie îndepărtarea fragmentului, urmată de continuarea tratamentului endodontic la nivelul întregului sistem endodontic. Aceasta reprezintă una dintre cele mai dificile abordări terapeutice endodontice, necesitând o pregătire specifică a clinicianului, însoțită de o dotare materială și de tehnici avansate, fiind totodată consumatoare de timp și resurse. Rezolvarea cu succes a unei asemenea situații necesită identificarea și vizualizarea cu precizie – clinică și imagistică – a fragmentului fracturat, cu selectarea metodei terapeutice optime pentru cazul clinic respectiv.
Conferința urmărește în acest sens abordarea următoarelor aspecte:
– variabilitatea incidenței în literatură;
– etiologia plurifactorială;
– posibilitățile de rezolvare;
– elementele de prognostic;
– beneficiile și riscurile diferitelor tehnici implicate.
