Tratamentul anomaliilor dento-maxilare este unul complex, care se adresează deopotrivă factorilor etiopatogenici cât și tulburărilor clinice morfologice și funcționale. Succesul terapeutic și stabilitatea rezultatelor în timp sunt condiționate de reeducarea funcţională, echilibrare ocluzală, corectarea tulburărilor ATM și ale structurilor parodontale, la vârste tinere, cu diverse tipuri de aparate ortodontice
Scop
Conferința își propune să prezinte câteva din efectele adverse ale tratamentului ortodontic : recesiunea gingivală, resorbția radiculară , leziunile mucoasei bucale și petele albe cretoase.
Material și metodă
Studiul este longitudinal, retrospectiv, realizat pe un număr de 117 pacienți , cu vârste cuprinse între 6-18 ani, care s-au prezentat în Clinica de Ortodonție-Pedodonție a Facultății de Medicină Dentară, UMFST ”G.E. Palade” Tg. Mureș. Pacienții au fost împărțiți în trei loturi de studiu , pe grupe de vârstă : lotul A : 35 pacienți cu vârsta între 6-9 ani, lotul B : 45 pacienți cu vârsta între 9-11 ani și lotul C : 37 pacienți cu vârsta între 12-18 ani, fiind evaluate tipurile de aparate ortodontice utilizate în aceste perioade de dentiție și factorii iatrogeni care pot duce la efecte adverse .
Rezultate
Un procent scăzut de pacienți 7% , în special de sex feminin au dezvoltat recesiuni parodontale și leziuni discrete ale mucoasei bucale, iar un procent de 41% din pacienți au prezentat la final de tratament ortodontic semne de resorbție radiculară, în special la manevrele de intruzie molară .
Concluzii
Colaborarea cu medicul parodontolog, protetician și chirurg , precum și utilizarea forțelor ușoare, cu evitarea mișcărilor tip jigglind reprezintă factori de prevenție ai riscurilor terapiei ortodontice fixe.
Evaluarea corectă a statusului parodontal și a osului alveolar este obligatorie în timpul terapiei ortodontice mai ales la cazurile cu biotip gingival subțire și diverse afecțiuni endocrine în antecedente.
