Introducere:
Riscul neaplicării atitudinii preventive în metodele terapeutice se transpune în activitatea clinică într-o accelerare spre apariția complicațiilor, locale, loco-regionale sau generale în funcție de situația terapeutică abordată și în funcție de complexitatea actului terapeutic. Implicarea tardivă în abordarea preventivă imediată va avea ca și rezultat, pierderea unităților odontale cu consecințele ce degurg ulterior din aceste aspect.
Scop: Scopul acestei prezentări este ca în contextul aplicării metodelor preventive să se stabilească concret, termenele de aplicare a metodelor preventive, de a conștientiza riscul pentru fiecare leziune prezentă, contextul situației clinice și de a aborda metodele prin care putem obține excelență prin individualizare.
Material si metodă: Documentarea a fost realizată după publicații internaționale Web of Science, Pub Med, WHO din ultimii 5 ani. Am utilizat diverse cazuri clinice din activitatea clinică personală cu diverse tipuri de tratament de la simplu la complex, la granița dintre atitudinea preventivă primară, secundară și terțiară.
Rezultate: Literatura de specialitate concură la aplicarea metodelor preventive, acesta regăsindu-se actual în toate specialitățile. Situațiile personale abordate au manifestat o bună conservare în timp a structurilor cavității orale în complexitatea tratamentului aplicat, iar in cazurile unde abordarea preventivă nu a avut succes, cea curativă a fost realizată în concept preventiv secundar sau terțiar, rezultatele în timp fiind cele mai bune pentru pacient.
Concluzii : Durabilitatea tratamentelor în timp susține aplicarea conceptului preventiv în abordarea clinică a cazurilor și menținerea unei atitudini de conservare a țesuturilor cavității orale plecând de la evaluarea riscului și obținând excelența prin prevenție.
