Înlocuirea tot mai accelerată a rădăcinilor dinților naturali cu implanturi pe care o constatăm în clinica stomatologică modernă atinge recorduri, dar limitele menținerii dinților sever afectați de boala parodontală revin constant în discuție. O afirmatie protetică celebră – “Legea lui Ante” (1926) – stabilea prin mijloace geometrice limitele cantitative ale parodontiului în vederea reconstrucției prin punți. Ulterior, atât în verificarea capacității țesuturilor parodontale reduse de a suporta RPF, cât și în comparațiile bazate pe dovezi între durabilitatea restaurărilor protetice fixe pe dinți și a celor pe implanturi, au intervenit parodontologi celebri.
Nyman (1982), Lundgren (1986, 1994) Lang (2007) și alții au constatat o functionare foarte îndelungată și pe deplin satisfăcătoare a RPF extinse, chiar în situații de enorm deficit de suport parodontal, ceea ce împinge, în multe situații, decizia înlocuirii prin implanturi a dinților naturali cu boala parodontală severă, către un teritoriu mai degrabă etic și de decizie personală a pacientului. Înțelegerea de către acesta a compromisului estetic și al beneficiilor acestuia sunt cheia acestei abordări ultra-conservative. Mai mult, validitatea acestui tip de abordări și pașii terapiei au fost consfințite de către recentele Ghiduri de Practică Clinică de nivel S3 ale Federației Europene de Parodontologie (2020, 2022, 2023).
Prezentarea conține o serie de cazuri-limita parodontale, în care tratamentul parodontal a fost continuat în etapa reconstructivă cu soluții de imobilizare bazate pe re-inventarea adezivă a unor propuneri mai vechi, dar și RPF extinse, echilibrate și funcționale. Plusul de igienă necesar întreținerii parodontale a fost adus în ultimele cazuri de tehnici de preparare care facilitează îndepărtarea eficientă a plăcii, dar și de protocoale revoluționare precum GBT®. La ele se adaugă tehnologii revoluționare sofisticate de control personal al biofilmului – Oral-B iO.
Acestea combat inflamația reziduală și continuarea pierderilor de atașament, devenite inacceptabile în noul context. Sunt discutate modalitățile de monitorizare parodontală în pasul 4 al terapiei și conținutul acestora, ca și bazarea deciziei terapeutice în direcția biologiei și în interesul manifest și informat al pacientului către o soluție aflată în echilibrul delicat între durabilitate, estetică și stabilitate.
